nu contam

nu contam pentru multime decat uneori. iar daca se intampla asta e doar pentru cateva secunde ...
nu contam pentru majoritatea celor din jurul nostru...
dar sunt suflete pe care le intalnim in drumul alambicat si plin de suprize ce se numeste viata. suflete fara care nu putem trai, care ne schimba, de transforma... atunci avem impresia clara ca stim cine suntem si pe cine o sa atragem dar ei nu sunt ceea ce par.
asa incepe o poveste despre iubire...unii iubesc odata...altii de mai multe ori. dar niciodata nu e la fel. iar in acel moment . exista mereu macar un moment (uneori doar unul) cand pare ca mai mult nu vei simti nicicand...te bucuri si nu te poti bucura in liniste de frica sa nu se termine...sa nu il pierzi...ti-e teama ca poate nu o sa se mai repete . nu ar trebui sa existe temeri dar stii ca odata ce ai trait la o anumita intensitate daca pierzi omul acela din viata ta si totodata posibilitatea sa mai traiesti alaturi de el la fel vei ramane gol...in viata ta  si nu doar in sufletul tau va fi un gol pe care nu il vei umple nicicand....
dar rana se coase, se inchide, se cicatrizeaza si atunci esti pregatit sa simti iar extazul...
unii renunta...prefera sa traiasca in gri....altii se trezesc in fiecare zi cu speranta ca va mai simti inca odata macar un pic la fel ca inainte....si dorintele se indeplinesc.pt ca mereu daca iti doresti ceva cu adevarat karma conspira in favoarea viselor tale...
si atunci o iei de la capat...aproape niciodata cu aceeasi persoana, uneori cu altcineva complet diferit.
e vorba despre ipocrizia sufletului dar totodata si nevoia de a iubi, de a te darui, de a ti gasi jumatatea si a fi un intreg.. macar pt o zi, o luna, un an...uneori poate fi si o viata...
de fapt mereu ne dorim sa fie pt totdeauna dar sufletul nu rezoneaza mereu cu realitatea, cu orgoliul si toate marsaviile lumii.
lumea rupe iubirile, prejudecatile, ceilalti oameni dragi noua sau timpul, tacerea, indepartarea.